Focşani - oraşul Unirii
Denumit în multe scrieri "Oraşul de pe Milcov", râul pe care voievodul Ştefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească în anul 1482, Focşanii au intrat în conştiinţa oamenilor drept "oraşul Unirii".
Toponimia oraşului Focşani se trage de la numele familiei Focşa "moldoveni buni şi drepţi din vremea lui Ştefan cel Mare".
Deşi atestată documentar din secolul al XVI- lea (30 ianuarie 1575, când Alexandru Vodă din Ţara Românească arăta, într-un document, că a fost lovit "cu înşelăciune pe la Focşani de Ioan Vodă"), aşezarea de pe Milcov este mult mai veche. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focşanilor atesta că vatra actuală a oraşului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparţinând culturii Cris (cca. 5000 î. Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III – II î. Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte mărturii ale culturii materiale care au aparţinut carpilor şi sarmaţilor din sec. II - III e.n.
Până la începutul sec. al XVII- lea, Focşaniul era consemnat ca sat, iar după anii 1615-1620 se menţionează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importantă aşezare între Trotuş şi Râmnicul Súrat, aflându-se la confluenţa drumurilor comerciale ce unesc Ţara Românească cu ţările din vestul şi estul Europei.
Un moment important în istoria Focşaniului îl constituie perioada Unirii de la 1859, oraşul legându-şi numele de acest act naţional pentru totdeauna. La Focşani a funcţionat, între anii 1859 şi 1862, Comisia Centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune celor două Principate, Curtea de Casaţie pentru două Prefecturi (Putna şi Râmnicul Sărat), două tribunale, două poliţii, două secţii ale municipalităţii. În anul 1862 se realizează unirea celor două părţi ale oraşului prin decretul de unificare din 6 iulie 1862, semnat de Alexandru Ioan Cuza, Focşaniul devenind reşedinţa judeţului Putna.
Perioada dintre Unire şi câştigarea independenţei cunoaşte o mare înflorire. În 1866 se construieşte Gimnaziul, astăzi Colegiul Naţional "Unirea", în anul 1867 - Spitalul judeţean şi comunal, în anul 1873 - Grădina Publică.
Sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea cunoaşte aceeaşi dezvoltare înfloritoare, astfel că în anul 1889, ia fiinţă un externat secundar de fete, astăzi Colegiul Naţional "Alexandru Ioan Cuza", se înfiinţează Societatea Filarmonică, denumită simbolic "Doina Vrancei" (1907), Biblioteca Publică (1912), Teatrul "Mr. Gh. Pastia", inaugurat în 1913, Palatul de Justiţie.
La 8 septembrie 1917, se semnează, la Focşani, armistiţiul între reprezentanţii Armatei Române şi cei ai Puterii Centrale.
Între cele două războaie mondiale, se continuă procesul de dezvoltare a oraşului Focşani, prin construirea unei uzine electrice, Ateneului Popular, clădirea Băncii Naţionale, Palatul Telefoanelor; se îmbunătăţeşte reţeaua de alimentare cu apă şi reţeaua stradală, se construieşte Mausoleul Eroilor, între anii 1924 - 1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanţi (1930 ).
După anul 1950, se înregistrează un rapid proces de industrializare cu implicaţii directe în procesul de creştere economică, migrarea populaţiei către mediul urban şi, implicit, în structura urbană a localităţii.
Oraşul Focşani a devenit municipiu, reşedinţă a judeţului Vrancea, odată cu noua împărţire administrativ - teritorială a României, din anul 1968.